Acest articol de informare este conceput pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine informațiile care v-au fost oferite de către medicul urolog în legătură cu afecțiunea de care suferiți, investigațiile necesare și opțiunile de tratament.
Acest document nu înlocuiește relația pe care o aveți cu medicul dumneavoastră. În cazul în care nu înțelegeți informațiile primite sau dacă apar alte întrebări este necesar să cereți informații suplimentare, pentru clarificare.
Sunt expuse mai jos motivele pentru care va fi realizată procedura, modul de desfășurare și consecințele uzuale, beneficiile și riscurile cunoscute, precum și complicațiile rare. Citiți documentul cu atenție, la nevoie împreună cu familia, medicul de familie sau medicul curant. Puneți întrebări suplimentare în cazul în care considerați că se impun. Nu semnați acceptul pentru procedură dacă aveți îndoieli sau întrebări la care nu ați primit răspuns. Urologul dumneavoastră vă stă la dispoziție pentru orice informații.
Scopul procedurii care vă este indicată este reprezentat de prelevarea de probe de țesut de la nivelul prostatei pentru analiză la microscop (anatomopatologică). În acest mod se determină dacă modificările constatate la tușeul rectal, la testul PSA (antigen specific prostatic), sau la imagistica prin rezonanță magnetică multiparametrică (IRMmp) sunt datorate cancerului de prostată sau altor afecțiuni.
O biopsie negativă nu poate exclude prezența cancerului cu certitudine de 100%.
Repere anatomice
Prostata este o glandă localizată sub vezica urinară, in jurul uretrei, canalul pe unde urinează bărbatul. Prostata este implicată și în producerea și evacuarea lichidului seminal, iar creșterea ei in dimensiuni este dependentă de hormonii masculini numiți androgeni.
Principiul intervenției
Biopsia prostatică este recomandată într-una dintre următoarele situații:
- un nodul suspect a fost detectat prin tușeul rectal la nivelul prostatei
- au fost decelate valori crescute ale PSA (>4 ng/ml);
- imagistica prin rezonanță magnetică multiparametrică a evidențiat un nodul suspect (scor PIRADS >=3)
În mod standard, biopsia de prostată se realiza sub ghidaj ecografic. Însă, prin ecografia transrectală nu se pot evidenția nodulii tumorali. Probele de țesut erau prelevate după o schemă prestabilită de la nivelul întregii glande, fiind foarte ușor ca nodulii tumorali să fie ratați iar diagnosticul să fie întârziat. În aceste condiții, 2 din 3 pacienți treceau prin această procedură invazivă fără a avea un diagnostic sigur la final.
În ultimii ani s-a dezvoltat rezonanța magnetică multiparametrică a prostatei (IRMmp), fiind prima investigație care poate să identifice nodulii care apar la nivelul prostatei, având o acuratețe de peste 90% în centrele cu experiență. Mai mult, începând cu anul 2019, Asociația Europeană de Urologie recomandă IRMmp ca investigație obligatorie în evaluarea pacientului cu suspiciune de cancer de prostată, fapt care a fost implementat și în clinica noastră. În urma analizei imaginilor de IRMmp, radiologul oferă o interpretare și un scor fiecărui nodul identificat. Acest scor se numește scorul PIRADS și reprezintă probabilitatea ca un nodul vizibil să fie malign. Scorul PIRADS poate să ia valori între 1 (mai probabil benign) și 5 (mai probabil malign), iar biopsia de prostată se indică în general oricând este prezent un nodul cu un scor PIRADS de cel puțin 3 (Fig. 2).
Datorită acurateții înalte a IRMmp pentru identificarea nodulilor suspecți, această investigație imagistică a fost utilizată și pentru ghidarea biopsiei de prostată, astfel încât rezultatele fals negative să fie reduse la minim.
Biopsia prostatică prin fuziune cu rezonanța magnetică multiparametrică este cea mai precisă și exactă modalitate de diagnostic în cancerul de prostată la momentul actual, iar echipa noastră are cea mai mare experiență cu această tehnică la nivel național. Biopsia de prostată ghidată prin fuziune reprezintă suprapunerea în timp real a imaginilor de IRMmp cu ecografia endorectală pentru a ghida cât mai exact acul de biopsie pentru prelevarea fragmentelor de țesut din nodulii suspecți (Fig. 3).
Există alte opțiuni?
Nu există alternative pentru a confirma/infirma prezența cancerului de prostată. Biopsia de prostată reprezintă un pas obligatoriu, fără alternativă pentru diagnosticul cancerului de prostată.
Cum se realizează intervenția?
Biopsia de prostată ghidată prin fuziunea cu rezonanța magnetică se realizează cu pacientul în decubit lateral stâng, cu genunchii flectați la piept. Primul pas al intervenției constă în realizarea anesteziei locale, ulterior medicul dvs va introduce transductorul ecografic în rect, va realiza fuziunea imaginilor în timp real și va realiza biopsia. Acul bioptic este acționat de un pistol de biopsie care are un zgomot de pocnitură. Puncția nu este de obicei dureroasă.
Sunt prelevate între 12-16 fragmente de țesut, care sunt trimise către laboratorul de anatomie patologică pentru analiza microscopică.
Pregătirea pentru intervenție
Orice intervenție chirurgicală necesită pregătire care poate varia în funcție de fiecare pacient. Este esențial să urmați recomandările pe care vi le-a dat urologul dumneavoastră. Dacă aceste recomandări nu sunt respectate, intervenția ar putea fi amânată.
Biopsia prostatică se efectuează în regim de ambulatoriu, sub anestezie locală. Se recomandă să aveți alimentație normală în ziua biopsiei. Consumul de lichide nu este restricționat.
Pentru a reduce riscul de infecție după biopsiile prelevate prin rect, este esențial să luați antibioticul recomandat de urologul dumneavoastră, începând cu 2 zile anterior biopsiei.
Dacă există factori de risc pentru sângerare, medicul dvs. va solicita efectuarea unor teste de coagulare (coagulogramă).
Tratamentul cronic de subțierea sângelui (antiagregant sau anticoagulant) trebuie întrerupt inainte de biopsie conform recomandării medicului cardiolog și urolog. Vă rugăm informați medicul care realizează biopsia dacă vă aflați în această situație!!
Recomandările Asociației Europene de Urologie privitor la întreruperea tratamentului anticoagulant/antiagregant sunt următoarele:
| Clasa medicamentului | Denumirea internațională | Denumirea comercială | Perioada de întrerupere înainte de biopsie |
|---|---|---|---|
| Anticoagulant | Dabigatran | Pradaxa | 3 zile |
| Anticoagulant | Heparină cu greutate moleculară mică | Clexane, Enoxaparină, Fondaparină | 12h – 24h |
| Anticoagulant | Acenocumarol / Warfarină | Sintrom, Trombostop | 5 zile |
| Anticoagulant | Apixaban | Eliquis, Banxiol, Aboxoma | 3 zile |
| Anticoagulant | Edoxaban | Roteas | 3 zile |
| Anticoagulant | Rivaroxaban | Xarelto, Xanirva, Xerdoxo, Ximprove | 3 zile |
| Antiagregant plachetar | Aspirină | Aspenter, AspirinCardio | 3-7 zile |
| Antiagregant plachetar | Eptifibatid | Integrilin | 5 zile |
| Antiagregant plachetar | Tirofiban | Aggrastat | 5 zile |
| Antiagregant plachetar | Abciximab | Abciximab | 5 zile |
| Antiagregant plachetar | Clopidogrel | Plavix, Trombex, Zyllt | 5 zile |
| Antiagregant plachetar | Prasugrel | Eliskardia, Efient | 5-7 zile |
| Antiagregant plachetar | Ticagrelol | Brilique, Atixarso, Plategra | 5 zile |
Dacă luați vreunul din medicamentele din tabelul de mai sus (Tabel 1), este obligatoriu să informați urologul dvs. înainte de biopsie, astfel încât să se asigure că procedura se poate efectua în siguranță conform programării.
Recomandări generale după procedură
După biopsie poate apărea o ușoară sângerare pentru câteva ore sau zile. Aceasta apare în scaun (2.2% din pacienți), urină (14.5% din pacienți), spermă (37.4% din pacienți și prin canalul uretral, între micțiuni. Sângerarea poate apărea și în lichidul spermatic, care de multe ori păstrează o culoare închisă timp de câteva săptămâni. Această sângerare este moderată în marea majoritate a cazurilor și se oprește fără vreun tratament special.
Durerea postoperatorie este rară. De obicei, aceasta dispare rapid, dar uneori este necesar să urmați un tratament antialgic pentru câteva zile.
Reluarea activității este rapidă, începând cu a doua zi după biopsie. Abstinența sexuală este necesară pentru 7 zile după biopsie.
Rezultatul anatomopatologic al biopsiei prostatice va fi comunicat urologului dumneavoastră în aproximativ 1-2 săptămâni. Ulterior, în cadrul unei consultații stabilite în prealabil, veți discuta rezultatul cu medicul urolog și se va stabili conduita terapeutică.
Riscuri și complicații
În majoritatea cazurilor, această procedură se desfășoară fără complicații. Cu toate acestea, orice intervenție chirurgicală prezintă o serie de riscuri și complicații, care sunt descrise mai jos.
Complicații legate de anestezia locală:
- Reacție alergică la lidocaină
Complicații comune tuturor manoperelor chirurgicale diagnostice sau terapeutice:
- Infecție locală sau generalizată
- Sângerare, uneori importantă, cu formare de hematom local și necesar de transfuzie
- Flebită și embolie pulmonară
- Alergie la substanțe (medicamente, anestezice, dezinfectante, lubrifiant, latex etc.)
COMPLICAȚIILE SPECIFICE biopsiei de prostată:
▪ Infecție (prostatită acută) – 1% din pacienți
▪ Incapacitatea de a urina (retenție urinară) – 0.2% din pacienți
Infecția prostatei (prostatită acută) se poate manifesta prin febră, frisoane, urgență micțională, arsură la urinat.
Aceste semne ar trebui să vă alerteze și ar trebui să mergeți imediat la unitatea de primiri urgență (UPU), așa cum v-a indicat medicul urolog curant. Se va efectua un bilanț sanguin și se va iniția de urgență un tratament antibiotic suplimentar adecvat. În cazul unui tratament întârziat sau inadecvat, există riscul de septicemie și chiar deces.
În caz de semne de infecție,
▪ trebuie să contactați imediat urologul și medicul de familie
▪ frecvent este necesară internarea de urgență
▪ trebuie să prezentați biletul de externare medicului care vă consultă de urgență, deoarece va trebui să adapteze antibioterapia în funcție de antibioticul primit înainte de biopsia prostatică.
Retenția de urină se manifestă prin imposibilitatea de a urina sau prin urinare frecventă cu volume reduse de urină.
Deși frecvent se observă o dificultate moderată în momentul micțiunii după efectuarea biopsiei prostatice, retenția acută de urină apare rar și în special la pacienții cu adenoame voluminoase de prostată.
În cazul în care vă aflați în această situație, trebuie să mergeți imediat la serviciul de urgență indicat de urologul dumneavoastră deoarece este necesară montarea unei sonde urinare.
În concluzie, fiecare intervenție chirurgicală implică o serie de riscuri inclusiv cu impact vital, datorită trăsăturilor individuale ale fiecărui pacient, care nu sunt întotdeauna previzibile. De asemenea, în timpul acestei intervenții, medicul urolog se poate confrunta cu situații neprevăzute care necesită acțiuni complementare sau diferite de cea planificată inițial, sau chiar o întrerupere a protocolului chirurgical standardizat.
După orice intervenție chirurgicală este necesar repaus și reducerea activității fizice. Sunt esențiale odihna și reluarea activităților numai după aprobarea medicului urolog curant.
Fumatul crește riscul apariției complicațiilor după orice intervenție chirurgicală, în special riscul de infecție (3x mai mare) și de vindecare lentă (5x mai mare). Renunțarea la fumat cu 6 – 8 săptămâni înainte de intervenția chirurgicală scade semnificativ aceste riscuri. De asemenea, este recomandată abstinența de la fumat și în timpul recuperării postoperatorii.